Istoria Conacului Zăgujeni (Conacul Jakabffy-Juhász) este o istorie multiculturală ce datează încă din secolul XVIII. În perioada războiului austro–turc (1787-1789), pe domeniul conacului, a fost construită vechea reședință imperială din Zăgujeni.  În 1808, Miklós şi Simon, descendenții de origine armeană a lui Jakabffy Kristóf, unul dintre întemeietorii orașului Gherla, au achiziționat de la Trezoreria Regală Maghiară proprietatea. 

După moartea lui Miklós, în 1841, proprietatea şi rangul nobiliar vor fi moştenite de către fiii adoptivi ai acestuia, Imre şi Gyula Kopal. În 1850, Gyula va finaliza conacul început de tatăl său în 1835. Din cauza datoriilor acumulate, Gyula va vinde proprietatea baronesei Hermine von der Heydte. În 1874, sub impactul morții premature a fiului ei, baroneasa va vinde moşia către familia de industriaşi vienezi Juhász. Aceasta va extinde clădirea palatului, va amenaja parcul interior cu arbori de esenţă rară, o seră şi o piscină. În al Doilea Război Mondial, conacul, ca atâtea alte clădiri emblematice, va ajunge în mâinile trupelor ruse. În perioada comunistă, conacul a fost utilizat ca sediu pentru S.M.A, iar după Revoluție a continuat să deservească Agromec.

Conacul Zăgujeni a fost salvat de la deterioare de fostul proprietar, fiu al comunei Constantin Daicoviciu, care s-a îndrăgostit de el pe vremea când era doar un copil și îl vizita împreună cu unchiul lui care lucra ca bucătar în clădire.